Mărturii de atunci și de acum

Dacă n-ai amintiri …

4 ani plini de amintiri, rugăciune, călătorii, voluntariat alături de bunii mei prieteni din Asociația ,,Prietenii Sfinților Trei Ierarhi”- Iași.

Totul a început atunci când Iustina, prietena mea și membră a Asociației, mi-a povestit despre experiențele ei din cadrul grupului de la biserică școlii. Atunci, mi-a apărut dorința de a-i cunoaște pe acei tineri. Aveam mari emoții. E greu să intri într-un grup bine consolidat.

Duminică, 12 septembrie 2021 – cu o zi înainte de a începe un nou capitol din viața mea, liceul – fiind speriată de ideea plecării de acasă și șederii într-un loc necunoscut, în gândul meu era doar întrebarea: „Ce fac eu, Doamne, aici, singură?”.

Plimbându-mă prin curtea școlii, o rază de soare a căzut tainic pe bisericuța ascunsă între castanii cei bătrâni din curtea Colegiului Pedagogic. Am zis să văd cum arată mai de aproape. Apoi și mai emoționată, am împins ușor ușa cea grea, sperând că este închisă. Contrar așteptărilor, ușa s-a deschis și când am intrat în biserică am văzut un cerc mare de tineri care împreună cu părintele coordonator vorbeau cu multă bucurie despre experiențele din vara ce tocmai se sfârșise.

Vânzându-i pe toți, voiam să ies cât mai repede, deoarece deși îmi doream să-i cunosc, îmi era teamă să nu zic ceva greșit. Cineva mi-a observat stânjeneala și m-a invitat alături de ei.

Nu știam atunci, dar acea zi avea să fie începutul unei călătorii spre descoperirea de sine, o călătorie plină de prietenie, credință și experiențe ce aveau să-mi schimbe viața.

După această zi, cu bucurie am mers aproape săptămânal la Sfintele Liturghii de marți dimineață și la Paraclisele Maicii Domnului, am făcut parte din consiliul Asociației, am călătorit în 10 țări din Europa și Asia, m-am împrietenit cu Sfinții Trei Ierarhi, am fost voluntar în Tabăra Nemțișor, Pridvorul Satului, la Hramul Sfintei Parascheva, i-am urmat pe Sfinții Nemțeni, mergând pe jos de la Iași la Neamț și m-am implicat în multe activități culturale, sportive și sociale, dedicate teatrului, conferințelor, lecturilor, vizionărilor de film, trainingurilor de comunicare și lucrului în echipă.

Cea mai frumoasă „provocare” acceptată a fost de a mă spovedi și de a mă împărtăși mai des cu Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos.

Mai sus sunt doar câteva din cele trăite și pe care încă le trăiesc împreună cu membrii Asociației. Pot spune pe drept cuvânt că aici am crescut atât duhovnicește dar și relațional, învățând să fiu mai aproape de oameni, de mine însămi și de Dumnezeu.

Aici am învățat să dau o mână de ajutor, să lucrez în echipă, să las de la mine, să stau de vorbă cu Dumnezeu și cu cei din jur, să ascult și să fiu alături de ceilalți.

Gândind spre cele din Asociație, îmi sună mereu în suflet versurile dintr-un cântec care m-au făcut să înțeleg că acești patru ani au fost esențiali pentru mine și că, deși un capitol se va încheia în curând, această călătorie frumoasă va continua:

,,Dacă n-ai amintiri, n-are rost să-ți spun că timpul a trecut,

Dacă n-ai amintiri, n-are rost să-ți spun ce-ai pierdut…”

Eu simt că n-am pierdut … La tine cum stau lucrurile?

Purcel Smărăndița, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național Pedagogic ,,Vasile Lupu” – Iași, membră al Asociației „Prietenii Sfinților Trei Ierarhi”